Infiinţată în anul 1954, atunci când regimul acelor vremuri a considerat că este necesară construirea unui nou tip de cultură (numită atunci „de masă”) care să fie un instrument de propagandă a unei ideologii, Casa Regională a Creaţiei Populare Ploieşti (aşa cum s-a numit la început) a reuşit să estompeze, pe cât a fost posibil, implicarea ideologiei comuniste în actul cultural. Evident, lucru extrem de greu pentru acele vremuri dar primii salariaţi ai acestei instituţii au fost oameni a căror personalitate a dat mult de furcă politrucilor vremii. Vorbim aici de actorul Zephy Alschek, scriitorul Alexandru Anastasescu, coregraful Vasile Grama, muzicianul Eugen Bleoţiu dar şi de directoarea acesteia, Claudia Milian. S-au păstrat din acea vreme culegeri literare, muzicale ori de etnografie şi folclor care, în ciuda unor compromisuri necesare pentru acel timp, au reuşit să fie oglinda unei epoci sau să stocheze informaţii şi documente despre fenomenul etnografic al zonei (la vremea aceea regiunea Ploieşti era formată din judeţele de astăzi Dâmboviţa, Prahova şi Buzău).

În anii şaptezeci-optezci vine aici o altă generaţie de artişti şi oameni de cultură, odată cu înfiinţarea judeţelor şi cu o nouă denumire a instituţiei (Centrul Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă). Din această nouă generaţie se remarcă scriitorul şi criticul Nicolae Dumitrescu, pictorul Victor Munteanu, dirijorul Leonida Brezeanu, folcloristul Costel Manolache şi noul director al instituţiei, dramaturgul Mihai Ispirescu. Până în anul 1989 mai lucrează aici regizorul Mihai Vasile, scriitorul Ioan Dan Nicolescu, muzicianul Corneliu Irimia, criticul Constantin Hârlav-Maistorovici, scriitorul Nicolae Stanciu, ziaristul Mihai Capră, coregraful Mircea Zvorişteanu.

A fost o perioadă extrem de agitată, în primul rând, datorită apariţiei Festivalului Naţional „Cântarea României”, în anul 1976, festival care se dorea o manifestare naţională a spiritului creator al românilor dar cu puternice accente ideologice. Blamat cu putere după 1990, festivalul acesta a avut, însă, şi o parte mai puţin vizibilă de către cei care nu au fost implicaţi direct în ea, şi anume faptul că mulţi artişti amatori şi profesionişti s-au folosit de acest prilej pentru a crea nu numai la comanda Partidului Comunist şi a instituţiilor acestuia. Au fost create, astfel, spectacole de teatru, coregrafice, folclorice, filme, cărţi documentare sau beletristice, expoziţii de artă plastică, fotografică sau de artă populară care, în alte condiţii ar fi fost făcute într-un quasi-anonimat. Tot în interiorul acestui festival şi cu prilejul lui, au fost posibile numeroase festivaluri, expoziţii şi gale în care s-a putut manifesta spiritul creator al românilor, dincolo de ingerinţele ideologice ale vremii. În acest context Centrul Judeţean, condus acum de folcloristul Costel Manolache, a reuşit performanţe dintre cele mai notabile, reuşind să editeze culegeri literare, muzicale, etnografice, albume documentare sau artistice care sunt astăzi mărturia unei epoci.

Din anul 1993, instituţia a luat numele de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Prahova şi duce mai departe principiile funcţionării unei astfel de instituţii, de data aceasta fără ingerinţe politice. Astfel, ia naştere Editura Libertas, care este una dintre cele mai productive din judeţ, axată fiind pe literatura documentară şi beletristică. Alături de directorul centrului, folcloristul Costel Manolache, echipa formată din regizorul Mihai Vasile, muzicianul Corneliu Irimia, coregrafa Emilia Dan Vasile realizează proiecte şi programe culturale cu alonjă judeţeană, interjudeţeană şi naţională.

Astfel, Teatrul Equinox (înfiinţat în anul 1980, pe lângă Centrul Judeţean) organizează la sfârşitul lunii martie a fiecărui an, un festival complex, pluri-artistic intitulat „Nichita la echinocţiu”, în care teatrul, muzica, literatura, dansul, artele vizuale sunt aduse publicului de către artişti tineri sau consacraţi într-o manifestare plină de forţă a spiritului creator.

Ansamblul folcloric "Periniţa" devine ansamblu reprezentativ al judeţului Prahova, participând la festivaluri naţionale sau internaţionale, ori reprezentând folclorul şi tradiţiile prahovene la diverse manifestări internaţionale.

Din anul 2008, instituţia se numeşte Centrul Judeţean de Cultură şi preia şi Şcoala Populară de Arte, devenind unicul centru metodologic cultural din judeţul Prahova.